https://vetfocus.royalcanin.com/ro/stiintific/reacta-adversa-la-hrana-cu-manifestare-cutanata-la-pisici

Reacția adversă la hrană cu manifestare cutanată la pisici

 Publicat la data 07/04/2021

Articol semnat de Sarah E. Hoff și Darren J. Berger

 Disponibilă și în alte limbi Français , Deutsch , Italiano , Español , English , ภาษาไทย , 한국어 și Українська

Proprietarii au adesea tendința să dea vina pe hrana pisicii dacă aceasta dezvoltă o problemă dermatologică, dar oare este corect? În acest articol, autorii discută metodele adecvate pentru diagnosticarea și tratamentul reacțiilor adverse la hrană.

Puncte cheie

Educarea va ajuta clienții să înțeleagă mai bine importanța dietei de excludere și poate constitui cheia unui diagnostic și tratament de succes.

---

Pruritul nesezonier este semnul clinic asociat cel mai frecvent cu o reacție adversă la hrană.

---

Reacția adversă la hrană cu manifestare cutanată la pisici nu se distinge/ diferențiază, pe baza prezentării clinice și a localizării leziunii, de alte hipersensibilități alergice.

---

O reacție adversă la hrană poate fi diagnosticată precis numai prin protocolul cu dieta de excludere, utilizând o hrană echilibrată gătită în casă, o proteină nouă cu recomandare medicală sau o dietă hidrolizată timp de cel puțin 8 săptămâni.

---

Introducere

O concepție greșită foarte răspândită în rândul proprietarilor de animale de companie este că semnele clinice ale unei alergii alimentare se manifestă la scurt timp după schimbarea hranei. Chiar dacă reacțiile adverse la hrană pot să apară la scurt timp după introducerea unui nou tip de hrană, aceste reacții sunt rareori de natură alergică, dat fiind timpul necesar pentru a dezvolta un răspuns imun, și este importantă educarea proprietarilor de pisici în ceea ce privește distincția dintre intoleranța la hrană și alergia la hrană. Intoleranța alimentară reprezintă orice răspuns fiziologic anormal care nu este mediat imun la o componentă, toxină sau produs din hrană și care generează un efect secundar nedorit 1. Cel mai frecvent exemplu este intoleranța la lactoză, în care incapacitatea de a digera lactoza are ca rezultat diaree hiperosmotică și ulterior flatulență, disconfort abdominal și diaree. Pe de altă parte, alergia alimentară se referă la o reacție imunologică la o componentă dintr-un aliment și poate fi o reacție de hipersensibilitate imediată de tip I, mediată prin IgE, sau o hipersensibilitate de tip întârziat, mediată prin limfocite și citokinele acestora 1. La animale, ar putea fi dificil de făcut distincția între intoleranța alimentară și alergia alimentară poate fi dificil de realizat și, ca atare, a fost propus termenul de „reacție adversă la hrană”, care cuprinde toate etiologiile care au ca rezultat un răspuns clinic anormal atribuit ingestiei unei substanțe alimentare sau a unor nutrienți 2.  La pisică, reacțiile adverse la hrană se manifestă cel mai frecvent ca afecțiuni dermatologice și gastrointestinale, deși în cazuri mai rare pot duce la conjunctivită, rinită, semne neurologice și tulburări comportamentale 1 3. Acest articol va discuta în primul rând manifestările reacțiilor adverse la hrană cu manifestare cutanată (CAFR).

Sarah E. Hoff

 Chiar dacă reacțiile adverse la alimente pot să apară la scurt timp după introducerea unui nou tip de hrană, aceste reacții sunt rareori de natură alergică, dat fiind timpul necesar pentru a dezvolta un răspuns imun, și este importantă educarea proprietarilor pisicilor în ceea ce privește distincția dintre intoleranță alimentară și alergie alimentară. 

Sarah E. Hoff

Investigații inițiale pentru CAFR

CAFR este un diagnostic destul de rar întâlnit la pisici, prevalența generală raportată variind între 0,2-6%, deși prevalența crește considerabil în rândul pisicilor care se prezintă la medicul veterinar având cauză primară pruritul (12-21%) sau o afecțiune alergică dermatologică (5-13%) 4 , iar abordarea structurată a diagnosticului este esențială.

Istoric și prezentare clinică 

Pentru a stabili un diagnostic precis și un plan de tratament, nu poate fi subestimată importanța obținerii unui istoric complet; aceasta include istoricul nutrițional complet, ceea ce contribuie la determinarea expunerilor anterioare și la ghidarea tratamentelor viitoare. Exemple de întrebări importante care trebuie adresate proprietarilor cu privire la afecțiunea dermatologică a pisicii lor sunt enumerate în Tabelul 1, iar informațiile obținute printr-o anamneză riguroasă pot restrânge lista diagnosticelor diferențiale și pot oferi repere pentru pașii următori. De exemplu, absența unui program de control periodic împotriva puricilor poate face ca dermatita alergică la purici să constituie diagnosticul diferențial primar, iar dacă mai multe animale din aceeași gospodărie prezintă semne clinice, este mai probabilă acțiunea unui parazit sau patogen contagios.

 

Tabelul 1. Exemple de întrebări pentru realizarea unei anamneze complete

Istoric medical	Istoric nutrițional	Stil de viață	Administrarea de medicamente
Descrieți problema animalului dvs. De cât timp este prezentă această problemă? Problema animalului dvs. este influențată de perioada din an? Cât de des prezintă vărsături pisica dvs.? Cât de des regurgitează pisica dvs. ghemotoace de păr/ trichobezoare? Pisica dvs.prezintă episoade de diaree și/sau flatulență? Pisica dvs. prezintă vreun semn respirator (respirație șuierătoare, tuse, dificultăți de respirație)? Pisica dvs. a fost testată pentru FeLV sau FIV? Care au fost rezultatele? Pisica dvs. are antecedente medicale sau vreo altă problemă de sănătate?	Ce hrană mănâncă în prezent pisica dumneavoastră? (marca, aroma, umedă sau uscată, din comerț sau gătită în casă?) Ce hrană a consumat pisica dumneavoastră în trecut? (marca, aroma, umedă sau uscată, din comerț sau gătită în casă?) Ce recompense sau alimente consumate de oameni primește pisica dumneavoastră? Pisica dumneavoastră este hrănită la ore fixe sau la discreție pe parcursul zilei? Oferiți pisicii dumneavoastră suplimente alimentare sau recompense de ros pentru curățarea dinților?	Cât de des iese din casă pisica dumneavoastră? Vânează? Câte animale sunt în gospodărie? Care dintre ele sunt afectate? Când a fost adusă în gospodărie ultima pisică? Au fost alte noi schimbări introduse/ apărute în gospodărie? Dintre persoanele din gospodărie, prezintă cineva probleme dermatologice? Au existat schimbări sub aspectul cantității de hrană și apă consumate de pisica dumneavoastră?	Ce tip de tratament de deparazitare externă utilizați pentru pisica dumneavoastră? Care a fost ultimul tratament de deparazitare externă folosit? Ce tratament de deparazitare externă este utilizat pentru celelalte animale din casă? Ce tratamente ați încercat până acum pentru această problemă? Cât de eficiente au fost?

 

Clinical Semnele clinice ale CAFR pot să apară la orice vârstă, dar sunt observate cu cea mai mare frecvență la pisicile tinere și până la vârsta mijlocie, cu o vârstă medie la debut de 3,9 ani, fără să existe aparent o predilecție clară în funcție de rasă sau de sex 5.Cel mai frecvent semn clinic este pruritul nesezonier 5 , cu o prevalență variabilă a semnelor gastrointestinale , raportate la aproximativ 17-22% din pisicile afectate 2 . Atunci când sunt prezente, cele mai frecvente semne gastrointestinale asociate cu o reacție adversă la hrană sunt vărsăturile, urmate de flatulență și diaree 3 .

Răspunsul anterior la terapie poate să varieze. Un studiu a raportat că toate cele 17 pisici diagnosticate cu CAFR au prezentat cel puțin un răspuns parțial la tratamentul cu glucocorticoizi fie sistemici, fie topici 6 , însă un alt studiu retrospectiv care a inclus 48 de pisici afectate a constatat că glucocorticoizii sistemici au fost ineficienți în 61% din cazuri 7 .  În cadrul unui 

al treilea studiu care a inclus 10 pisici cu CAFR, proprietarii nu au raportat niciun beneficiu în urma administrării glucocorticoizilor injectabili cu acțiune de lungă durată 8 .

Examinarea fizică

Examinarea fizică poate să indice una sau mai multe tipuri de reacție cutanată: prurit fără leziuni, alopecie auto-indusă (Figura 1), dermatită miliară (Figura 2) și leziuni specifice afecțiunilor de piele eozinofilice, și anume ulcere, plăci eozinofilice și granuloame eozinofilice (Figurile 3 și 4) 2. Zonele cel mai frecvent afectate includ fața, urechile, zona ventrală și membrele 5,  dar aceste semne nu sunt patognomonice pentru CAFR și există multe alte patologii care pot produce semne identice (Tabelul 2). Examinarea fizică trebuie să includă o periere riguroasă cu un pieptene pentru purici pentru a verifica prezența puricilor, păduchilor și acarienilor (Cheyletiella spp.), cu toate că absența puricilor (și a impurităților produse de purici) nu exclude acest parazit, deoarece pisicile își fac toaletarea cu eficiență și pot să îndepărteze toate dovezile prezenței puricilor.

 

Tabelul 2. Diagnosticele diferențiale și diagnosticele recomandate pentru reacțiile adverse la hrană cu manifestări cutanate la pisici.

Diagnostice diferențiale	Diagnostice recomandate
Dermatită alergică la purici	Examinare fizică, pieptene pentru purici, răspuns la controlul parazitar, tehnica de flotație, prezența teniilor
Demodex gatoi	Raclajul cutanat, tehnica de flotație, răspuns la tratament
Cheyletiella spp.	Examinare fizică, examinare citologică a pielii, raclaj cutanat, pieptene pentru purici, tehnica de flotație
Otodectes cynotis or Notoedres cati	Examinare fizică, examinare citologică a pielii urechii, raclaj cutanat
Dermatofitoză	Anamneză, tricogramă, examinarea cu lampa Wood, cultură DTM, PCR fungic
Boli autoimune (pemphigus foliaceus)	Examinarea citologică a pielii, biopsie și histopatologie
Endocrinopatii (hipertiroidie, diabet etc.)	Anamneză, analize de sânge, sumar de urină
Reacții adverse cutanate la medicamente	Anamneză, biopsie și histopatologie
Boli virale (herpesvirus, papilomavirus, calicivirus, poxvirus, virusul leucemiei feline	Biopsie și histopatologie, PCR, imunohistochimie
Dermatită de hipersensibilitate care nu este indusă de purici sau alimente (NFNFIHD)	Anamneză, cu excluderea altor diagnostice diferențiale
Alopecie psihogenă	Anamneză, răspuns la tratament, cu excluderea tuturor celorlalte diagnostice diferențiale

Figura 1. Alopecia ventrală autoindusă, adesea fără leziuni vizibile, este o prezentare frecventă la pisicile cu afecțiuni ale pielii. © Darren J. Berger

Figura 2. Se pot observa excoriații la nivelul capului și gâtului la pisici ca parte a unui model de dermatită miliară secundară în CAFR. © Karen L. Campbell

Figura 3. Plăci eozinofilice și căderea părului ca manifestare secundară a CAFR în zonele ventrale ale corpului pisicii. © Darren J. Berger

Figura 4. Ulcere bilaterale pe buza superioară a unei pisici, manifestare secundară în CAFR. © Darren J. Berger

 

Baza de date dermatologice

Deoarece CAFR este un diagnostic destul de rar, trebuie urmate procedurile adecvate de diagnosticare și tratament pentru a exclude cât mai multe diagnostice diferențiale posibil. La prima prezentare, ar trebui stabilită o bază de date dermatologice (raclaj cutanat, citologie, tricogramă și metoda de flotație) pentru a exclude afecțiunile cu prezentare similară cu prezentarea CAFR, precum și pentru a identifica orice posibile infecții secundare sau infestări parazitare. Pisicile ar putea avea infecții bacteriene secundare sau cu Malassezia, care pot exacerba pruritul cauzat de afecțiunea de fond 6 . Dacă nu s-a efectuat anterior, ar trebui luată în considerare o cultură fungică sau PCR, deoarece dermatofitoza felină se prezintă de obicei cu leziuni care afectează capul și gâtul, precum și cu prurit variabil 9 . Deși este considerată în mod tradițional o boală contagioasă, unele animale pot fi mai susceptibile la dermatofitoze, iar altele pot fi purtători asimptomatici 9 , așadar absența mai multor animale sau oameni care prezintă semne clinice nu exclude dermatofiții ca principală cauză potențială.

Diagnosticul specific de CAFR

Odată ce au fost excluse alte boli, ar fi ideal un test de diagnosticare pentru CAFR care să fie ușor de efectuat, relativ ieftin și să ofere un diagnostic precis, însă nu s-a găsit până în prezent un test care să îndeplinească aceste criterii  10 . Există diverse teste propuse pentru CAFR.

 

Histopatologie

În timp ce biopsiile cutanate sunt utile pentru diagnosticarea multor boli ale pielii și ar putea ajuta la eliminarea unor diagnostice diferențiale, nu există rezultate patognomonice care să determine un diagnostic definitiv de CAFR. Efectuarea biopsiilor la animalele cu CAFR demonstrează de obicei o dermatită perivasculară caracterizată prin infiltrat celular variabil format din limfocite, eozinofile, mastocite, neutrofile și macrofage. Totuși, aceste schimbări sunt non-specifice și pot fi observate în cazuri fără nicio etiologie alergică, prin urmare biopsiile efectuate la animalele cu CAFR, dermatită, alergică la purici și dermatită cu hipersensibilitate care nu este indusă de purici sau alimente (NFNFIHD, non-flea, non-food- induced hypersensitivity dermatitis) vor prezenta toate schimbări similare. Doar biopsia cutanată nu poate așadar să facă distincția între aceste etiologii alergice. În mod similar, biopsiile intestinale efectuate la animale care prezintă semne gastrointestinale concomitente vor furniza un diagnostic histologic, dar nu și unul etiologic, și nu pot face distincția între animale cu reacții adverse la hrană și non-alimentare 10.

Analizele nivelului de IgE seric

La oameni, nivelurile de IgE seric specific alimentar pot contribui la diagnosticarea alergiilor alimentare  11,  deoarece multe din reacțiile observate la oameni sunt reacții imediate de hipersensibilitate de tip I, care sunt mediate prin IgE. La animale, în schimb, acest fenomen pare să fie destul de rar 11 . Prin urmare, nu este cunoscută semnificația nivelului IgE specific alimentar care poate fi detectat în ser la pisici (și câini), fiind demonstrat în studii că animale fără semne clinice de CAFR pot avea IgE specific alimentar detectabil în ser, chiar și pentru alimente pe care nu le-au consumat în trecut 10. Numeroase studii arată că nivelul IgE seric specific alimentar nu furnizează un diagnostic precis pentru animalele cu CAFR atunci când este comparat cu rezultatele obținute prin testele de excludere cu dietă, și testele propriu-zise prezintă inconsecvențe, deoarece repetabilitatea s-a dovedit a fi scăzută 10. Un studiu recent a formulat concluzia că există puține dovezi care să susțină utilizarea acestora la animale și nu pot fi recomandate în prezent 2.

Testarea cutanată prin injectare și testul patch

O altă metodă de diagnosticare utilizată la oameni pentru a ajuta la diagnosticarea alergiilor alimentare este testarea intradermică prin testul de provocare cutanată 12. Aceasta presupune introducerea unui alergen în epidermă și monitorizarea formării ulterioare a papulelor cutanate, care indică un răspuns mediat de IgE. La oameni, acest test are un nivel ridicat de sensibilitate (~90%), dar o specificitate scăzută (~50%)  12 , motiv pentru care nu este recomandat în evauările de rutină ale alergiilor alimentare la om. Testarea intradermică pentru identificarea alergenilor alimentari a fost efectuată la câini, dar nu și la pisici, studiile arătând că testele cutanate nu au furnizat valori predictive pozitive sau negative adecvate pentru a recomanda utilizarea acestora, și nici nu au făcut distincția între câini cu dermatită atopică și cei cu CAFR 10 . Testarea cutanată de tip patch – care presupune aplicarea directă pe piele a unei substanțe alimentare și observarea semnelor de iritație – a fost evaluată în două studii la canine; aceste teste au demonstrat valori predictive pozitive scăzute, dar valori predictive negative ridicate, iar într-o lucrare recentă de recenzie s-a formulat concluzia că, deși acestea pot fi utile pentru selectarea proteinelor care urmează a fi utilizate într-o dietă de excludere, nu pot fi utilizate pentru diagnosticarea CAFR  2. Prin urmare, este puțin probabil ca aceste teste să fie utile în diagnosticarea CAFR la pisici.

 

Analizele părului și salivei

Studiile au arătat că analizele părului și salivei nu sunt reproductibile, deoarece probele duplicate de la același animal generează rezultate diferite 13. Mai mult, astfel de teste nu au reușit să facă distincția între câinii alergici și cei non-alergici, și nici nu pot face distincția între probele inanimate (de exemplu, fibre din jucării de pluș) și probele vii 13. Un studiu recent care a evaluat specificitatea, sensibilitatea și valorile predictive pozitive și negative ale testelor de salivă a constatat că, în general, rezultatele au fost prea scăzute pentru a recomanda utilizarea acestora în diagnosticarea CAFR 2.

Protocolul de excludere cu dietă

Singurul instrument fiabil de diagnosticare a unei reacții adverse la  hrană este protocolul de eliminare cu dieta 10. Teoria este că îndepărtarea agentului care produce reacția din hrana animalului ar trebui să ducă la o ameliorare a semnelor clinice, cu toate că unul din aspectele cele mai dificile este determinarea antigenului care cauzează semnele clinice ale animalului. Prin teste de provocare cu constituent individual sau ingredientele cu cea mai mare probabilitate de a genera o reacție adversă la pisici au fost identificate, într-o analiză recentă a lucrărilor de specialitate, ca fiind carnea de vită, pește și pui 2, iar selectarea unei diete de excludere ar trebui, la modul ideal, să evite aceste ingrediente.

Confirmarea unei reacții adverse la  hrană este un proces în mai multe etape (Caseta 1). În primul rând, pisica trebuie să consume dieta de excludere pentru o perioadă de timp specificată și să prezinte o ameliorare a semnelor clinice. O analiză recentă a studiilor publicate a ajuns la concluzia că până la 90% din pisicile cu diagnostic posibil de CAFR vor prezenta remiterea semnelor clinice în interval de 8 săptămâni, prin urmare recomandarea actuală este ca durata testului dietei de excludere să fie cel puțin egală cu această perioadă, pentru a crește la maxim probabilitatea de a identifica corect un animal afectat  14.  Pentru a confirma că hrana a fost responsabilă pentru remiterea semnelor clinice, dieta pisicii trebuie „confruntată”/ provocată adăugând dietei de excludere o parte din hrana anterioară. Majoritatea pisicilor vor prezenta o exacerbare a semnelor clinice în interval de 2-3 zile, dar s-au raportat și cazuri în care a durat până la 14 zile 6. Unele animale pot să prezinte ameliorare cu dieta de excludere, dar să nu manifeste o recidivă atunci când aceasta este testată prin adăugarea hranei anterioare și, în aceste circumstanțe, ameliorarea inițială ar putea fi atribuită altor măsuri terapeutice, cum ar fi tratamentul împotriva puricilor sau tratamentul infecțiilor secundare, calitatea superioară a acizilor grași și proteinelor din dieta de excludere sau o schimbare sezonieră 2. ). În cazul în care starea pisicii se agravează în urma expunerii la hrana anterioară, dieta de eliminare trebuie oferită din nou în mod exclusiv. Dacă semnele clinice se ameliorează ulterior, diagnosticul de CAFR este confirmat. Pentru a identifica alergenul specific care a cauzat reacția, pot fi adăugate diferite alimente o dată sau de două ori pe săptămână, ținând apoi animalul sub observație pentru a constata exacerbarea semnelor clinice.

Caseta 1. O diagramă de flux a căii recomandate de diagnosticare a CAFR.

Cele trei opțiuni pentru testarea dietei de excludere numit și protocolul de eliminare sunt hrana gătită în casă utilizând o proteină nouă și o sursă de carbohidrați, o hrană cu proteină nouă disponibilă în comerț sau o dietă cu proteine hidrolizate disponibilă în comerț. 

Folosirea hranei gătite în casă pentru protocolul de excludere poate elimina confuzia între elemente (de exemplu, amidon de porumb, subproduse etc.1. Cu toate că un studiu retrospectiv de dimensiuni reduse a raportat că astfel de diete prezintă o mai mare sensibilitate pentru diagnosticarea CAFR la pisici 6, este necesară stabilirea riguroasă a istoricului alimentar pentru a asigura caracterul cu adevărat nou al sursei de proteine și al sursei de carbohidrați (respectiv, că acestea nu fost consumate niciodată anterior). Hrana gătită în casă necesită mai multă muncă și consultarea cu un nutriționist veterinar pentru a asigura o nutriție echilibrată și a evita evenimentele secundare asociate carențelor nutriționale. Ca rezultat, medicii și proprietarii de animale de companie ar putea să opteze pentru o dietă terapeutică disponibilă în comerț, pentru a evita astfel de complicații.

Anumite formule cu proteine noi disponibile în comerț constituie o alternativă adecvată, mai ales dacă proprietarii nu doresc sau nu au posibilitatea de a găti hrana pentru animalul lor de companie. La fel ca în cazul formulelor preparate în casă, este importantă obținerea istoricului alimentar complet pentru a evita selectarea unei surse de proteine la care pisica a fost expusă anterior. Totuși, trebuie luată în considerare și originea hranei; proprietarii vor căuta uneori formule fără prescripție medicală (în locul celor „prescrise”), care sunt adesea etichetate ca având în conținut un „număr limitat de ingrediente” sau „proteină nouă, însă pentru multe dintre acestea nu s-au efectuat testele necesare pentru a le asigura puritatea și s-a constat că includ ingrediente care nu sunt precizate pe etichetă  15. Astfel de ingrediente neidentificate pot să anuleze beneficiul adus de schimbarea sursei principale de proteine, deoarece animalele ar putea fi sensibile la acești contaminanți 15. Chiar și în cazul hranei crude s-au constatat probleme similare de etichetare eronată 16, prin urmare formulele comercializate fără prescripție medicală nu sunt acceptabile în protocolul dietei de excludere. În prezent, doar dietele corespunzătoare cu prescripție trebuie luate în considerare ca opțiune acceptabilă pentru testarea protocolului de excludere.

 

Darren J. Berger

 Proprietarii vor căuta adesea formule comercializate fără prescripție, care adesea sunt etichetate ca având un conținut cu „ingrediente limitate” sau „proteină nouă”, dar pentru multe dintre acestea nu s-au efectuat testele necesare pentru a le asigura puritatea și s-a constat că includ ingrediente care nu sunt precizate pe etichetă. 

Darren J. Berger

Un factor suplimentar care generează complicații constă în faptul că au fost raportate numeroase cazuri de reactivitate încrucișată între proteine, prin urmare poate fi dificil de găsit o proteină cu adevărat nouă. S-a demonstrat că există alergeni comuni în rândul speciilor de păsări, prin urmare dacă se oferă o formulă cu rață unui animal care a fost expus anterior la carnea de pui, acest lucru ar putea să nu însemne că se asigură o sursă de proteină nouă 17. S-a mai formulat de asemenea ipoteza existenței unor sensibilizări încrucișate între speciile de rumegătoare, ceea ce înseamnă că pentru un animal care a fost expus anterior la carnea de vită, anumite ingrediente precum carnea de miel, de vânat și de bizon nu au un caracter cu adevărat nou 18.

Din aceste motive, mulți medici veterinari vor utiliza diete veterinare cu proteine hidrolizate, al căror mod de procesare produce segmente de peptide, preconizate a fi suficient de mici pentru a preveni răspunsul mastocitelor, care altfel ar determina o reacție alergică. La oameni, alergenii alimentari au în mod tipic o greutate moleculară de aproximativ 10-70 kDa 1 însă dimensiunea peptidelor necesare pentru a reduce la minim posibilitatea unei reacții alergice la animale nu a fost încă determinată. Există posibilitatea ca un animal să reacționeze la o proteină-părinte dacă elementul hidrolizat nu este suficient de mic, și este recunoscut faptul că dimensiunea peptidelor variază de la o formulă de hrană la alta. În acest sens, în cadrul unui studiu încrucișat care a inclus zece câini cunoscuți cu alergii la proteina din pui au fost comparate două formule hidrolizate cu proteine-părinte și metode de hidrolizare diferite (pene de pasăre hidrolizate extensiv și ficat de pui hidrolizat). S-a cerut proprietarilor să evalueze nivelul pruritului, și 4 din cei 10 câini au prezentat o intensificare a pruritului atunci când au primit o hrană pe bază de ficat de pui hidrolizat, în timp ce în cazul celor hrăniți cu o formulă cu proteine intens hidrolizate provenite din pene de pui nu s-a înregistrat niciun puseu 19. Până în prezent nu s-a efectuat niciun studiu similar asupra pisicilor, una din dificultățile întâmpinate fiind faptul că aceste formule ar putea să fi lipsite de palatabilitate pentru pisici. Dimensiunea mică a peptidei creează de asemenea riscul ca animalele hrănite cu această formulă să dezvolte diaree hiperosmotică 20.

Unele studii recente au ridicat problema capacității dietelor cu proteine hidrolizate de a furniza un diagnostic precis de CAFR la câini și pisici. Raportul menționat mai sus 6 a constatat că 50% din pisicile incluse în studiu nu au putut fi diagnosticate utilizând o formulă hidrolizată și a fost necesară o rețetă de hrană gătită în casă pentru a stabili cu precizie diagnosticul de CAFR, cu toate că acesta a fost un studiu retrospectiv de mici dimensiuni și au fost utilizate diverse diete de excludere. Un studiu care a evaluat reactivitatea limfocitelor la câinii cu CAFR la proteine reziduale și peptide (>1 kDa) în două formule hidrolizate din comerț a constatat că proteinele reziduale au stimulat activitatea limfocitelor în aproximativ 30% din cazuri 21, însă acest studiu a fost realizat in vitro și nu se cunoaște dacă rezultatul are semnificație clinică. Totuși, dat fiind numărul limitat de proteine noi disponibile, reacțiile încrucișate posibile între sursele de proteine și dificultățile asociate formulării și preparării rețetelor de hrană gătită în casă, formulele pe bază de proteine hidrolizate rămân o opțiune bună pentru utilizarea în testarea dietei de excludere.

Educarea clienților pentru maximizarea complianței 

Una din provocările asociate testării dietelor de excludere constă în faptul că acestea se bazează pe  implicarea completă și corectă  a proprietarilor. Un studiu recent care a  inclus  proprietari de câini a raportat că aproape 60% din aceștia nu au respectat cu strictețe dieta de excludere, din motive care au inclus obstacolele percepute în raport cu stilul de viață, costul sau capacitatea de a administra medicamentele 22. Totuși, proprietarii au demonstrat o probabilitate mai mare de complianță dacă aveau cunoștințe despre diete și CAFR, observații ce evidențiază importanța comunicării și educării clienților atunci când se recomandă o dietă de excludere.

Găsirea unei diete de excludere pe care pisica să o consume poate să constituie o provocare în sine. Este importantă menținere contactului cu proprietarii pe durata testării și este important ca aceștia să monitorizeze cu atenție obiceiurile  de hrănire ale animalului lor de companie, deoarece pisicile anorectice pot dezvolta probleme precum lipidoza hepatică 2. Ar putea fi nevoie de mai multe încercări pentru a găsi o formulă adecvată pentru testare. În gospodăriile cu mai multe pisici ar putea fi de asemenea dificil de administrat dieta de excludere exclusiv pisicii afectate. Dietele terapeutice disponibile în comerț sunt bine echilibrate și etichetate pentru întreținerea pisicilor adulte, ca atare pot fi oferite în mod adecvat tuturor pisicilor. Dacă proprietarii doresc să limiteze costul asociat unei diete pe bază de prescripție și să o ofere exclusiv pisicii afectate, aceasta poate fi separată de celelalte în momentul hrănirii sau se poate utiliza un dispozitiv de hrănire accesibil cu microcip (care se va deschide doar pentru a permite hrănirea unui singur animal).

Controlul pruritului

Așa cum s-a precizat anterior, la unele animale ar putea fi nevoie de până la opt săptămâni pentru a se observa ameliorarea semnelor clinice. Un studiu recent efectuat la câini cu prurit nesezonier a arătat că tratamentul antiinflamator inițial cu glucocorticoizi timp de cel puțin două săptămâni ar putea scurta durata testului cu două până la patru săptămâni 23 . Diminuarea pruritului în etapele inițiale ale testării dietei de excludere ar putea de asemenea să contribuie la o mai bună complianță, deoarece proprietarii ar putea să observe o ameliorare înainte de încheierea perioadei de excludere a hranei. 

 

Prognosticul pe termen lung

Abordarea generală în ceea ce privește diagnosticarea și gestionarea CAFR presupune, în esență, excluderea altor posibile diagnostice diferențiale corespunzătoare semnelor clinice și implementarea corectă a unei diete de excludere, înainte de a asigura evitarea pe termen lung a alergenului care a cauzat reacția. Controlul  prin dietă reprezintă strategia preferențială pe termen lung pentru gestionarea cazurilor confirmate de CAFR și, în cazul în care pentru dieta de excludere s-a folosit o formulă gătită în casă, este important să se utilizeze o dietă echilibrată pentru gestionarea pe termen lung. Aceasta poate presupune consultarea unui medic veterinar nutriționist în vederea stabilirii unei formule echilibrate de hrană gătită în casă sau testarea unei diete cu proteină nouă sau hidrolizată pe bază de prescripție, care să excludă alergenul care a cauzat reacția. În cadrul unui studiu s-a constatat că până la 50% din pacienții care au prezentat ameliorare în urma consumării unei formule gătite în casă nu au putut fi gestionați cu o dietă din comerț fără să se producă recidiva semnelor clinice 6, ceea ce a dus la supoziția că pisica a reacționat la ceva din conținutul formulei din comerț, de exemplu un aditiv, un subprodus sau modul în care proteinele sunt alterate în timpul gătirii. Deși este posibil ca o pisică se dezvolte în timp noi sensibilități alimentare, acest lucru pare să aibă o frecvență destul de mică, fiind raportat rar 7. Așadar, găsirea unei formule echilibrate, gătită acasă sau disponibilă în comerț, care să mențină semnele clinice în remisie, va asigura probabil controlul pe termen lung.

Dacă o pisică diagnosticată anterior cu CAFR prezintă noi manifestări cutanate, este posibil să fi dezvoltat NFNFIHD concomitentă sau dermatită alergică la saliva de purici. De fapt, la pisici este mai frecvent să se dezvolte concomitent NFNFIHD și CAFR decât CAFR concomitent cu dermatita atopică la câini 24, un studiu raportând că până la 50% din pisicile cu CAFR au fost de asemenea diagnosticate cu NFNFIHD 6. Aceeași evaluare diagnostică inițială utilizată pentru CAFR va fi utilă și pentru excluderea oricăror afecțiuni care imită boala alergică.

 

Concluzie

Deși prevalența generală a CAFR la pisici este redusă, aceasta trebuie să constituie un diagnostic diferențial la orice animal care prezintă antecedente de leziuni cutanate nesezoniere sau prurit, cu sau fără simptome gastrointestinale concomitente. Singura metodă de diagnosticare fiabilă și precisă a CAFR constă în testarea unei diete de excludere adecvate timp de cel puțin 8 săptămâni, eventual cu administrarea simultană de steroizi pe cale orală pentru a reduce pruritul în etapele inițiale ale testării. Odată ce a fost confirmat diagnosticul de CAFR, opțiunea terapeutică este evitarea alergenului care provoacă reacția, orice exacerbări ulterioare ale pruritului fiind mai probabil cauzate de dezvoltarea unor afecțiuni concomitente decât de o nouă reacție adversă la hrană.

 

Referințe

1. Verlinden A, Hesta M, Millet S, et al. Food allergy in dogs and cats: a review. Crit Rev Food Sci Nutr 2006;46:259-273.
2. Mueller RS, Unterer S. Adverse food reactions: pathogenesis, clinical signs, diagnosis and alternatives to elimination diets. Vet J 2018;236:89-95.
3. Mueller RS, Olivry T. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (6): prevalence of noncutaneous manifestations of adverse food reactions in dogs and cats. BMC Vet Res 2018;14:341.
4. Olivry T, Mueller RS. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (3): prevalence of cutaneous adverse food reactions in dogs and cats. BMC Vet Res 2016;13:51.
5. Olivry T, Mueller RS. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (7): signalment and cutaneous manifestations of dogs and cats with adverse food reactions. BMC Vet Res 2019;15:140.
6. Vogelnest LJ, Cheng KY. Cutaneous adverse food reactions in cats: retrospective evaluation of 17 cases in a dermatology referral population (2001-2011). Aust Vet J 2013;91:443-451.
7. Scott D, Miller W. Cutaneous food allergy in cats: a retrospective study of 48 cases (1988-2003). Jpn J Vet Dermatol 2013;19:203-210.
8. Carlotti D, Remy I, Prost C. Food allergy in dogs and cats; a review and report of 43 cases. Vet Dermatol 1990;1:55-62.
9. Moriello KA, Coyner K, Paterson S, et al. Diagnosis and treatment of dermatophytosis in dogs and cats: Clinical Consensus Guidelines of the World Association for Veterinary Dermatology. Vet Dermatol 2017;28:266-e268.
10. Mueller RS, Olivry T. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (4): can we diagnose adverse food reactions in dogs and cats with in vivo or in vitro tests? BMC Vet Res 2017;13;275.
11. Pali-Schöll I, De Lucia M, Jackson H, et al. Comparing immediate type food allergy in humans and companion animals – revealing unmet needs. Allergy 2017;72(11):1643-1656.
12. Kulis M, Wright BL, Jones SM, et al. Diagnosis, management, and investigational therapies for food allergies. Gastroenterology 2015;148:1132-1142.
13. Bernstein JA, Tater K, Bicalho RC, et al. Hair and saliva analysis fails to accurately identify atopic dogs or differentiate real and fake samples. Vet Dermatol 2019;30:105-e128.
14. Olivry T, Mueller RS. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (5): discrepancies between ingredients and labeling in commercial pet foods. BMC Vet  Res 2018;14:24.
15. Olivry T, Mueller RS, Prélaud P. Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (1): duration of elimination diets. BMC Vet Res 2015;11:225.
16. Cox A, Defalque V, Udenberg T, et al. Detection of DNA from undeclared animal species in commercial canine and feline raw meat diets using qPCR. In; Abstracts North American Veterinary Dermatology Forum 2019. Vet Dermatol 2019;296.
17. Kelso JM, Cockrell GE, Helm RM, et al. Common allergens in avian meats. J Allergy Clin Immunol 1999;104:202-204.
18. Gaschen FP, Merchant SR. Adverse food reactions in dogs and cats. Vet Clin North Am Small Anim Pract 2011;41:361-379.
19. Bizikova P, Olivry T. A randomized, double-blinded crossover trial testing the benefit of two hydrolysed poultry-based commercial diets for dogs with spontaneous pruritic chicken allergy. Vet Dermatol 2016;27:289-e270.

20. Marsella, R. Hypersensitivity Disorders. In; Miller WH, Griffin CE, Campbell KL, et al (eds). Muller & Kirk's Small Animal Dermatology 7th ed. St. Louis, Mo.: Elsevier/Mosby, 2013;363-431.

21. Masuda K, Sato A, Tanaka A, et al. Hydrolyzed diets may stimulate food-reactive lymphocytes in dogs. J Vet Med Sci 2020;82:177-183.
22. Painter MR, Tapp T, Painter JE. Use of the Health Belief Model to identify factors associated with owner adherence to elimination diet trial recommendations in dogs. J Am Vet Med Assoc 2019;255:446-453.
23. Favrot C, Bizikova P, Fischer N, et al. The usefulness of short‐course prednisolone during the initial phase of an elimination diet trial in dogs with food‐induced atopic dermatitis. Vet Dermatol 2019;30:498.
24. Ravens PA, Xu BJ, Vogelnest LJ. Feline atopic dermatitis: a retrospective study of 45 cases (2001-2012). Vet Dermatol 2014;25:95-e28.